Pentru a pregăti o poză pentru print ai nevoie de trei lucruri: o rezoluție suficientă pentru dimensiunea la care vei tipări, un format care păstrează calitatea și un profil de culoare potrivit sistemului de tipar. Dacă oricare dintre ele lipsește, imaginea poate ieși tocită, pixelată sau cu culori diferite de cele de pe ecran. Mai jos sunt criteriile după care iei fiecare decizie, înainte să trimiți fișierul la tipar.
Criteriul 1: rezoluția în raport cu dimensiunea tipărită
Rezoluția unei imagini este numărul de pixeli pe care îi conține, pe lățime și pe înălțime. Pentru print, nu contează doar numărul total, ci câți pixeli ai pe fiecare unitate de lungime a hârtiei. Cu cât dimensiunea tipărită crește, cu atât aceiași pixeli sunt întinși mai mult, iar detaliile devin mai grosiere.
Regula practică este că tiparul de calitate cere o densitate de pixeli suficient de mare pentru ca ochiul să nu distingă punctele la distanța normală de privire. Pentru fotografii pe care le ții în mână, e nevoie de mai multă densitate, iar pentru afișe privite de la distanță, mai puțină. Laboratorul sau tipografia îți va spune ce dimensiune minimă în pixeli acceptă pentru formatul ales; ia această informație de la sursă, pentru că diferă de la un serviciu la altul.
Criteriul 2: nu mări artificial o imagine mică
Dacă fotografia este prea mică pentru formatul dorit, tentația este să o „mărești” în program. Unele programe fac interpolare, adică inventează pixeli noi pe baza celor existenți. Rezultatul poate fi acceptabil pentru o mărire modestă, dar nu poate crea detalii care nu au existat. Pentru formate mari, mai bine alegi o dimensiune mai mică de print sau o imagine mai bună.
Decuparea reduce și ea numărul de pixeli. Dacă ai decupat mult dintr-o poză, calculează ce dimensiune îți rămâne înainte de a comanda. Un portret decupat strâns dintr-un cadru larg poate fi prea mic pentru un tablou.
Criteriul 3: formatul fișierului
Pentru tipar, cele mai folosite formate sunt JPEG la calitate înaltă și TIFF. JPEG este mic și acceptat peste tot, dar pierde puțin la fiecare salvare. TIFF păstrează totul, însă ocupă mult spațiu. Dacă laboratorul acceptă ambele, un JPEG la calitate foarte bună este de obicei suficient pentru fotografii obișnuite; TIFF are sens la lucrări mari sau la tipar artistic.
Evită formatele gândite pentru web, cu paletă redusă de culori sau compresie puternică. Nu trimite la tipar o poză descărcată dintr-o rețea socială, pentru că a fost deja micșorată și comprimată. Pornește mereu de la fișierul original sau de la cel mai bun export al tău. Modul în care alegi setările de export pentru fiecare destinație este explicat pe larg în materialul despre exportul fotografiilor pentru web, rețele și print.
Criteriul 4: profilul de culoare
Profilul de culoare este descrierea matematică a modului în care valorile dintr-un fișier se traduc în culori reale. Cel mai răspândit este sRGB, acceptat de aproape toate laboratoarele de uz general. Unele servicii profesionale acceptă și spații mai largi, dar numai dacă le specifică clar. Dacă nu ești sigur, exportă în sRGB; este alegerea cea mai sigură.
Atenție la diferența dintre ecran și hârtie. Ecranul emite lumină și poate afișa culori foarte saturate, pe când hârtia reflectă lumina și are o gamă mai restrânsă. Unele nuanțe vii, mai ales verdele și albastrul intens, pot părea mai stinse pe hârtie. Multe laboratoare oferă profiluri pentru hârtiile lor; dacă ai acces la ele, poți vedea pe ecran o simulare a rezultatului final.
Criteriul 5: luminozitatea și contrastul pentru hârtie
Pozele par adesea mai întunecate pe hârtie decât pe ecran, fiindcă ecranul luminează din spate. Dacă ți-ai calibrat monitorul și îl ții la o luminozitate moderată, diferența scade. Altfel, ar putea fi nevoie de o ușoară luminare a imaginii pentru tipar. Verifică umbrele: detaliile foarte întunecate se pot pierde într-un negru plin pe hârtie.
O probă de print mică, la un format redus, te scutește de surprize. Compară-o cu ecranul în lumină naturală, nu sub un bec colorat, și notează ce trebuie ajustat pentru comanda finală.
Criteriul 6: claritatea pentru print
Imaginile tipărite au nevoie de o claritate puțin mai ridicată decât cele de pe ecran, pentru că punctele de cerneală și textura hârtiei înmoaie detaliile. Mulți editori au o opțiune dedicată clarității la export, în funcție de tipul hârtiei. Nu exagera: halourile din jurul contururilor, invizibile pe un ecran mic, apar la print.
Dacă fotografia are zgomot, e mai bine să-l reduci moderat înainte de claritate, altfel îl accentuezi. La hârtii mate, un strop în plus de claritate ajută; la cele lucioase, mai puțin.
Cum alegi între laborator și tipărire proprie
Criteriile de mai sus se aplică ambelor variante, dar accentul se schimbă. La un laborator, urmezi specificațiile lor: dimensiune, format, profil. Acasă, ești responsabil și de hârtie, de cerneală și de setările imprimantei, iar o greșeală mică, cum ar fi lăsarea unei opțiuni automate de îmbunătățire activă, poate schimba culorile. Verifică în meniul imprimării ca programul, nu imprimanta, să gestioneze culorile, ca să nu fie aplicată de două ori o corecție.
Pentru comenzi online, citește ghidul serviciului: multe oferă un șablon de dimensiuni recomandate pentru fiecare format, iar încărcarea unui fișier prea mic declanșează adesea un avertisment. Nu ignora avertismentul, chiar dacă imaginea arată bine pe ecran, pentru că la hârtie lipsa de pixeli se vede mult mai tare.
Lista de verificare înainte de trimitere
- Dimensiunea în pixeli este suficientă pentru formatul dorit.
- Fișierul nu este o copie descărcată de pe o rețea.
- Formatul este cel cerut de laborator.
- Profilul de culoare corespunde indicațiilor tipografiei.
- Luminozitatea și claritatea au fost verificate pentru hârtie.
- Ai făcut, dacă e posibil, un print de probă mic.
Dacă ai nevoie de mai multe repere practice pentru fiecare pas, secțiunea de ghiduri de editare foto descrie fluxul complet, de la reglaje la export. Iar pentru o privire generală asupra temelor tratate, poți vizita FlashPlus. Atenția la aceste detalii tehnice face diferența între o fotografie frumoasă pe ecran și una frumoasă pe perete.
