Memoria internă a telefonului este fie de tip eMMC, mai vechi și mai lent, fie de tip UFS, folosit astăzi în majoritatea telefoanelor de gamă medie și de vârf. Diferența de viteză poate fi de câteva ori și se simte la instalarea aplicațiilor, la deschiderea fișierelor mari, la actualizări și la filmare. Tipul memoriei apare rar în reclame, dar este una dintre cele mai importante specificații ale unui telefon ieftin.
Ce diferență este între memoria eMMC și memoria UFS?
Diferența principală dintre eMMC și UFS este interfața: eMMC folosește o legătură paralelă care poate doar citi sau doar scrie la un moment dat, iar UFS folosește o legătură serială rapidă, care poate citi și scrie simultan. UFS gestionează în plus mai multe comenzi în paralel, ceea ce contează când sistemul și mai multe aplicații accesează memoria în același timp. Ambele tipuri folosesc cipuri flash, la fel ca unitățile SSD, iar diferența dintre ele seamănă cu cea descrisă în comparația dintre SSD, HDD și NVMe.
Cât de rapide sunt versiunile de eMMC și UFS?
Vitezele de mai jos sunt valori orientative de citire secvențială, obținute în teste pe telefoane; scrierea este de obicei mai lentă, iar rezultatele variază de la un model la altul.
| Tip de memorie | Citire secvențială orientativă | Unde se întâlnește |
|---|---|---|
| eMMC 5.1 | 250–330 MB/s | Telefoane și tablete de buget, unele laptopuri ieftine |
| UFS 2.1 și 2.2 | 800–1.000 MB/s | Gama de intrare și medie |
| UFS 3.1 | 1.500–2.100 MB/s | Gama medie și de vârf |
| UFS 4.0 și mai nou | 3.500–4.200 MB/s | Gama de vârf |
Pentru comparație, un card microSD obișnuit atinge de regulă cel mult 100 MB/s, motiv pentru care aplicațiile mutate pe card pornesc mai greu.
Unde se simte în folosirea zilnică tipul memoriei?
Tipul memoriei se simte în orice operație care citește sau scrie mult deodată, nu în navigarea obișnuită pe internet. Situațiile în care diferența devine vizibilă sunt:
- Instalarea și actualizarea aplicațiilor, mai ales a celor de câțiva gigaocteți.
- Pornirea telefonului și a aplicațiilor mari, cum sunt jocurile și editoarele foto.
- Fotografiile în rafală și filmarea la rezoluție mare, unde memoria lentă limitează numărul de cadre salvate rapid.
- Copierea fișierelor pe calculator sau pe un disc extern.
- Actualizările de sistem, care durează vizibil mai mult pe eMMC.
Pe un telefon de buget, procesorul și memoria RAM pot fi suficiente, iar memoria eMMC rămâne totuși cauza senzației de lentoare, aspect discutat și în articolul despre telefoanele de buget.
Cum se află ce tip de memorie are un telefon?
Tipul memoriei se află cel mai sigur din fișa tehnică detaliată a producătorului sau din testele independente care măsoară viteza stocării. În reclame și pe cutie apare de obicei doar capacitatea. Aplicațiile de testare a performanței pot măsura viteza memoriei pe un telefon deja cumpărat sau expus în magazin. La unele modele, varianta cu capacitate mică folosește o memorie mai lentă decât variantele mari, așa că informația trebuie verificată pentru configurația exactă.
De ce încetinește un telefon cu memoria aproape plină?
Un telefon cu memoria aproape plină încetinește pentru că memoria flash scrie mai greu când are puține blocuri libere și trebuie să rearanjeze datele înainte de fiecare scriere. Efectul apare atât la eMMC, cât și la UFS, dar este mai sever la eMMC. O marjă practică este păstrarea a cel puțin 10–20% din spațiu liber. Fotografiile și videoclipurile vechi pot fi mutate în alt loc, iar avantajele fiecărei variante sunt explicate în ghidul despre stocarea locală și stocarea în cloud.
Ce capacitate și ce tip de memorie se aleg la un telefon nou?
La un telefon nou se aleg, de preferat, memorie UFS și o capacitate care lasă loc de creștere, pentru că memoria internă nu poate fi înlocuită ulterior. Orientativ, 128 GB acoperă utilizarea obișnuită, iar 256 GB sau mai mult se potrivesc celor care filmează mult sau păstrează jocuri mari. Cardul microSD rămâne util pentru muzică, documente și arhive de fotografii, nu pentru aplicații.